Sui in autobusul fara geamuri dar cu 5 scaune pe fiecare rind, invelite in tipla. Din cauza asta scaunele sunt mai inguste asa ca trebuie sa stau cu o buca pe scaun si cu una pe culoar. Dar buca de pe culoar e indesata din cind in cind de genunchii vinzatorilor ambulanti care se insurubeaza expert pina in fundul autobusului si inapoi ca sa vinda sticle de apa, chifle de cozonac cu carne de porc inauntru, 5 oua fierte de prepelita pe bãtz, lanterne cu leduri, jucarii de plastic.
Din cind in cind ma ridic in picioare si ma agat la uscat de bara dar cu capul cocirjat atent sa nu sparg luminile din tavan. Aerul trece dintr-o parte in alta a autobusului dar e deja fierbinte de la motoare care nu se opresc si de la cimentul din autogara.
Undeva in spatele autobusului cinta cocosii. E miezul zilei dar asta e ceva comun aici, abilitatea de a cinta inante de rasaritul soarelui s-a pierdut genetic sub abilitatea de a sari cit mai sus in lupta. Cocosii din masina sunt probabil cei mai promitatori, calatoresc sus cu proprietarul in timp ce restul, mai mediocri, calatoresc in intuneric si aroma de motor impreuna cu rucsacul meu, undeva in intestinul gros al busului.
Hm, ciudata formulă mi-a venit in minte. Ezit daca sa sterg sau nu, ridic mirat privirea si recunosc mirosul si aspectul de intestine prajite, pe sfoara, delicatese locala dar numai un nivel mai jos decit urechi de porc prajite pina la besici explozive. Aah, subconstientul asta…
Dau din cap ca nu multumesc si distrug intr-o secunda toate sperantele vinzatorului ambulant. Il vad cum se ofileste dar ceva se intimpla in față, pentru ca motorul se ambaleaza de doua ori si in tavan erupe un concert de Metalica care penetreaza smaltul dintilor mei, creaza inegalitate de presiune in sinusuri ca la o scufundare de 30m si imi epileaza parul de pe picioare. Probabil ca e semnalul de plecare, pentru ca ambulantii incep sa se extraga expert din multime, cu miscari de delfini pe valuri si cumva sar din mers pentru ca soferul se face ca nu-i vede si deja e in miscare.
Poate ca busul nu are geamuri, suspensii sau frine dar are cele doua chestii esentiale in Asia: claxonul cel mai strident de pe aftermarket si boxe serioase la fiecare 3 scaune.
Înaintam căzind in gropi, busul se smuceste si scutura ca un ciine ud in timp ce decibelii din claxon fac cacofonie intensiva cu frine care schelalaie, cocosi entusiasmati de ultimul lor drum si bebelusi care nu au pasiune pt muzica anilor 80. Motociclete cu cite 3 la 6 umani pe ele se calca in picioare fara jena, se rotesc ca un roi in jurul busului – dar nu chiar, intr-un roi exista o forma subinteleasa de colaborare. Acum stau jos cu genunchii la gura si in 4h vom ajunge la Caramoan pe versuri de ‘I’ll be there for yooou’. In realitate, nu stiu ce gasim acolo, un taifun a fost acolo inaintea mea si oricum nu mai avem nici un plan care sa nu fi fost spulberat.
Cum o fi, ma cheama, colt de lume pierduta, al 9lea continent, unde se filmeaza Survivor si totul arata ca in intro la King Kong.
***
Aventura noastra a inceput ieri la 3pm cind microbusul inchiriat pentru Calaguas a fost anulat. Fusesem vreo 12 inscrisi dar dupa ce am scris ca eu merg oricum, numai citiva au decis sa vina cu mine. Fiind Craciun toate biletele erau date. Dar incapatinarea si disperarea mea sa plec din metropola poluata au cistigat, si la ora 8pm am gasit un microbuz care era gata de plecare in directia buna dar numai cind se umplea. Mesagerie intensa, telefoane si incet, incet au aparut inca 7, am facut cunostinta si ne-am luat locurile. Cind minivanul s-a burdusit cu 16 persoane si a plecat, era deja miezul noptii. Soferul a condus ca un armasar, mergind pe sensul opus, pe trotuare si prin benzinarii ca sa compenseze pentru lantul de masini care se tîrau cu 3km/h. Mai tirziu am aflat si de ce, pentru ca ora lui de intoarcere e fixa. Omul se straduia sa ajunga si sa doarma 5h inaintea cursei urmatoare, si, nu pentru prima oara, m-am gindit la cine sunt adevaratii ‘Survivors’.
***
Am dormit in fractiuni si ne-am trezit in toate pozitiile posibile. Dar dupa 11h am ajuns la Naga, si acolo am mincat si ne-am suit in autobusul fara geamuri (Or fi fost si geamuri odata, dar probabil s-au spart la inaugurarea instalatiei de sunet).
