Ghidul montan, cel pe care l-am gasit sa stie traseul pina la pesteri si sa aiba relatii bune cu partizanii NPA din munti e un burlac de vreo 30 ani, mai musculos si mai tatuat ca media. O macheta a crescut in mod organic si natural la bracinarul lui si nu se indeparteaza niciodata mai departe de 1 m de el. Asa ca sunt foarte multumit cind ma culege din autogara, prafuit si zguduit de multiple forme de transport (motociclete, microbuze si un bus nocturn de 12 ore) si mergem direct pe traseu.
La intoarcere, nu mai gasim locuri in cele 2 hotele locale (din care unul e roz si platit cu ora) asa ca se ofera sa fie gazda pentru suma venerabila de 6USD. A zis ca stie sa gateasca si ca, sa nu-mi fac nici o problema, cum ajungem, cina va fi gata in 45 minute daca sunt ok cu supa de capra. Sunt flamind si cam chior de somn si, intre noi fie vorba, as minca si supa de cal. Tresar ca muscat de fund cind, la sfirsitul mesei, ciinele lui latra puternic. Intorc capul si imi vad gazdoiul tinind craniul caprei sa se scurga complet in oala in timp ce ciinele da din coada fericit.
‘Asta face parte din obicei?’ Intreb eu curios in timp ce cintaresc ciinele din ochi.
‘Sigur ca da’ raspunde gazdoiul cintind muzica anilor 80 in timp ce ciinele zimbeste cu toti dintii si din toata lungimea cozii.
Imi intorc privirea inapoi in farfuria mea, fugarind orezul cu lingura cugetind inca la usoara asemanare intre stapin si ciine. Cind termin imi reasez frumos tot echipamentul necesar in ruscsacul de expediti acvatice, baterii suplimentare, haine calduroase si mincare uscata in alt drybag, ariadna string in buzunar, a doua frontala etc. Trebuie sa pot gasi inauntru fiecare obiect, pe intuneric si cu o singura mina.
Seara cintaresc ciinele si la propriu pe mine, deasupra paturii. Asa e invatat el, doarme cu stapinul, iar stapinul mi-a dat azi patul lui. E cel mai bun loc de dormit din casa, nu pot sa refuz, dar a uitat sa informeze si ciinele asa ca dormim ca doi covrigi aliniati intr-un 8.
***
Diz-de-dimineata pornim pe traseul nostru, si ne intoarcem seara pe intuneric amindoi murdari, scrijeliti si hamesiti. Lasam macheta de la bracinar, apoi el slapii iar eu bocancii la usa casei. Ma spal in si cu galeata cu apa si ies numai bine sa prind momentul cind gazdoiul a fiert deja orezul, a terminat de asezat farfuriile pe masa si acum pune oala pe foc si o umple pe jumate. Sunt placut surprins sa vad ca arunca in ea o ceapa (curatata dar intreaga), un cartof, o pastaia de jumate de metru, un morcov si trei catei de usturoi (astia cu coaja cu tot). Imi vine sa dau canin din coada satisfacut pentru ca legumele sunt rar folosite pe tarimurile astea. In schimb, cu coada ochiului il vad in momentul urmator cum deschide dulapul, scoate capul caprei (!!) si il arunca cu un pleosc in oala. Imi zic ca poate mi s-a parut, cu siguranta capul e de ieri in burta ciinelui. Dupa 5 minute nu mai rezist, ma apropii ezitind de oala sa verific si, de pe fundul ei, capra se holbeaza la mine cu orbite goale in timp ce gazdoiul fredoneaza fericit o noua melodie din anii 80.
‘E aia de ieri sau una noua?’ Intreb cu o voce cit mai fara intonatie.
‘Aia de ieri si de alaltaieri. Ca am luat-o imediat ce ai trimis avansul’ spune, dar fara sa piarda ritmul cintind “Another day in paradise” care aduce vag a Phil Collins torturat de Viet Cong.
Simt ca imi fuge pamintul de sub picioare. Inchid ochii si respir adinc, o data, de doua ori, de trei ori. Am nevoie sa ma asez pe un scaun. Mai scanez o data ca nu e nici urma de frigider in casa. Mina mi se duce instictiv pe stomac si apasa acolo, de parca as putea gasi sau citi ceva acolo.
‘Am crezut ca ai dat-o la ciine’.
‘Nu inca. Abia dupa supa din seara asta’.
Las sa treaca 10 minute pina zic ‘te deranjeaza daca maninc numai niste bare de cereale?’ Da din cap a “no problem” patruns pina la suflet in versurile lui “One more night”.
***
Noaptea tirziu, un ciine mult mai greu si mai fericit vine si se trinteste pe mine lingindu-se pe buze.
