Odata ca niciodata, in timpuri demult trecute si uitate, era un oras ascuns intre munti. Avea paduri, riuri, orizont zbuciumat si apa foarte rece si cristalina. Locuitorii lui aveau dorinte si copii ca tot restul lumii, erau toti prizonieri intre granitele imparatiei, se duceau la serviciile lor ca si cei din alte orase. Dar mai era ceva, o aroma aparte care venea difuz peste case si blocuri comuniste, de la un teatru mic si foarte activ, o promenada in forma de patrat, intesata de ciresari, un parc central in care se salutau si cunosteau aproape toti. Tot orasul il stia pe nume pe Marcel care le verifica biletele la intrarea in cinema si aducea cele mai bune filme. Iar unii locuitori pur si simplu aveau mincarimi la degete si cresteau flori. Atavism pentru oraseni transmutati de la sate, dorinta de culoare in vieti standardizate si regimentate. In curtile caselor sau in fatza blocurilor cresteau stinjenei azurii, liliac violet, narcise si corn galben, crini mari, portocalii si mindri de parfumul lor intens, si mult mai rare, magnolii respectate. O forma fina de protest. Dar mai cresteau si trandafiri, agatatori – cu ghirlande de flori revarsate generos sau individualisti si aristocrati – cu o singura floare indelung pregatita, catifelata si parfumata. Pina si rondurile din sensul giratoriu cresteau tufe de trandafiri din sînge simplu si rezistent, arici teposi si neimblinziti protejindu-i.
Intr-un lob al orasului nostru dintre munti, crestea si un adolescent cu plete si vise lungi. Era asa de slab ca statea camasa pe el ca pe un umeras de sirma. Mergea pe jos la liceu, adulmecind aerul diminetii, lovind fiecare pietricica de pe trotuar, oprindu-se pe pod sa se uite la un fir de piriu care o data la citiva ani devenea balaur cu multe capete izbind podurile cu trunchiuri de copaci si mutind masinile din parcare. Dupaamiaza liceanul se intorcea pe un drum mai lung si mai putin predictibil, se pierdea in detalii si pe carari noi. Dar adolescentul nostru avea un secret bine tinut. Noaptea, el putea sa se scurga afara din apartament, tiptil si neauzit, si sa umble pe alei pustii. Timpurile de care vorbesc erau cam negre, lumina pe strada putina si mai rara, dar el avea ochi de pisica si ii antrena cu rabdare tiniindu-i inchisi linga lumini prea puternice si larg deschisi in rest.
La inceput umbla haihui, din sete de libertate. Se juca cu stelele printre ramurile salciilor. Sarea peste gropi pe care le memora in timpul zilei. Se orienta dupa zumzet de transformatoare, gradinile cu greieri in concert si coltul de strada aproape de padure cu miros de rasina. Ii placea sa gaseasca si alta fatza la locurile agitate si aglomerate din timpul zilei. Mesele de pe terasa cofetariei aratau altfel la lumina stelelor, liceul de pe virful colinei redevenea castel medieval, misterios si bintuit. Strandul de pe malul lacului devenea labirint provocator, trambulina cea mai de sus locul ideal de intins pe spate mai aproape de luna si stele.
Intr-o buna zi, vagabondul nostru nocturn s-a indragostit. Serile lui au devenit mersuri preocupate, cautind fara sa stie ce, marsuri grabite in diagonala orasului fara sa aiba destinatie. Noaptea nu are culori, are numai pete de lumina si intuneric. Dar noaptea are zgomote si miros. Una din noptile intunecate l-a lovit cu o aroma de flori. Adolescentul nostru s-a oprit atunci pe loc, a iesit din ghemul lui de ginduri serpuite si a inceput sa adulmece ca un ogar. Parfumul venea tiptil peste un gard, feminin si misterios. In noaptea ca taciunele, vagabondul nostru a sarit gardul aterizind intr-o gradina. Simtea tufe cu mina dar nu vedea nimic. Mirosul florii era peste tot, nu putea sa-l ghideze. Crengi de copaci si tufe ii zgiriau minile si fatza, fara ca logica lor sa poata fi descifrata in intuneric. Dupa jumatate de ora de bijbiit, vagabondul nostru si-a recunoscut infringerea si s-a retras. Dar inceputul fusese facut, poarta catre o provocare noua lasata deschisa, scopul ridicindu-se la orizont.
Si ziua urmatoare, drumul de intoarcere de la liceu a avut o ocolire premeditata, cu priviri atente aruncate peste gard, cu repere luate pentru descifrarea labirintului in nocturna, locul ideal de sarit gardul si numarul de pasi pentru intoarcere. Noaptea urmatoare, cavalerul negru a plecat, armat cu manusi si foarfeca in buzunare, fes negru peste ochi. Vagabondul nostru devenea hot. Gard sarit in alta parte de data asta, traseul facut fara probleme, sursa parfumului gasita in smoala noptii. Foarfecul taie ducesa in rochie de bal, portocaliu cu rosu, atent sa nu-i strice crinolina si rapirea e completata de o saritura peste gard cu zimbet triumfator.
Orasul nostru pasnic si educat tocmai capatase un hot de trandafiri. O fata subtire si mirata, beneficia de prada. Regulile jocului au fost puse repede si simplu, ca un plan de cruciada: rar in acelasi loc, ca sa aiba timp sa se refaca trandafirii (si gradinarul), noptile cu luna si casele cu ciini evitate si nici un semn de lacomie. O singura data, hotul nostru opera intr-un sens giratoriu si a fost expus la luminile unei masini in trecere. Nu se stie ce cauta masina aia la 4 dimineata dar stim ca hainele negre si viteza de trintire la pamint au fost suficiente.
Lunile au trecut, trandafiri portocalii si gradinari cu parul alb au rasuflat usurati cind liceanul nostru a fost trimis in armata. Ani intregi au trecut apoi, adolescentul nostru si-a tuns pletele, tara inchisoare s-a eliberat. Vagabondul nostru a calatorit peste mari si tari, camasile s-au asezat mai bine pe umerii lui si gradina lui a inceput sa semnalizeze prin culoare ziua si parfum noaptea. Ochii au ramas la fel de cautatori, dar foarfeca nu a mai plecat in calatorii intunecate. Tufe de trandafiri singerii, paziti de arici feroce s-au suit pe scarita in jurul portii. Ducesa in rochie portocalie cu crinolina, impreuna cu contesa in catifea rosie inchis danseaza menuet linga scari.
Intr-o dimineatza, personajul nostru cu pãrul rar sare pe scari in jos pe un drum scurt si foarte previzibil, dar vede cu coada ochiului contesa foarte panicata, care se zbate si rasteste, ii cere sa faca dreptate pentru ca ducesa a fost rapita peste noapte. Dar el zimbeste misterios, si pentru un moment intre roua si ceatza, e din nou adolescent cu plete lungi.
