Weekendul asta sunt abandonat. Zmeiarii mei un plecat de miercuri seara cu autocar, cazare si masa platite de firmele de echipament de zmeie intr-un concurs cu premii. Seful meu a zis ca imi da drumul dar pe un ton care zicea exact invers. Si ma costa o zi fara salar cit 5 weekenduri cu zmee normale. Asa ca am ramas acasa cu bot de aligator, ochi de ciine certat si entuziasm de hipopotam.
Vineri noapte m-am dus la crisma Brasas si am stat 1h parcat la o masa cu suc de mango in fatza pina s-a inceput dansul latin la 10:30pm. Au rotit 3 feluri de muzica Salsa, Bachata si Kizomba din care eu stiu numai primele doua. A fost o singura cha-cha pe la mijloc. Am detectat si instructorii si am vorbit cu ei la 1am inainte sa plec – exact ca in Buenos Aires.
Dimineatza am studiat harta sa ajung la piatza. E practic linie dreapta cam 30 minute pe jos, 20 minute cu masina in trafic dar trece prin zona detinuta de gangsteri si de aia ceilalti mercenari mi-au recomandat taxi cu 300 pesos (~10CAD) in fiecare directie. M-am hotarit sa merg pe jos asa ca am pornit cu cei mai lesinati pantaloni si tricou, fara ceas si telefon si cu doar 40 dolari la mine. Dar in strada am vazut ca scria numele pietei pe unele jeepney care ma depaseau. Am intrebat vreo trei locali pina mi-a confirmat unul asa ca am sarit intr-un jepney foarte colorat, fara geamuri dar cu reclama de aer conditionat si de free wifi si fara urma de relief pe cauciucuri. Am vazut ca se pasau monede in fata si am pasat si eu 10pesos. Au plecat sinusoidal, din mina in mina pina la sofer si s-au intors tot asa 3 pesos inapoi. Hai ca nu e rau.
Piatza e foarte mare pt aici dar cam o zecime din cea din Piatra Neamt, 12 aprozare cu relativ aceeasi marfa. Am luat legume la greu (cartofi, morcovi, gulie, varza, telina tulpina, cartofi dulci, rosii, ceapa, 1 castravete, 1 zuchini, gogosari rosii si niste boabe de culoarea mazarii dar marimea piperului, un fel de zuchini vernil exagerat de bubos de care am inteles prin semne sa-l pun in omleta) dar nu frunze ca nu stiam chiar nimic de ele si mi-a fost frica. N-am luat ciuperci (10CAD/kg dar nu miroseau deloc a ciuperci). Am luat piper si curry la pungutza de o portie – 15centi CAD). Apoi am luat mango galbeni dulci si mango verzi pt salata, banane pitice si 2 avocado. Totul mult mai ochios si mai proaspat ca la magazinele din centrul financiar unde locuiesc. Mi-au mai facut cu ochiul pepenii rosii dar nu aveam unde sa-i pun in rucsacel sau in frigiderul de acasa (care s-ar califica ca frigider de hotel in restul lumii). A fost totul ok si sigur, doar o vinzatoare pina la buricul meu, care probabil nu mai vazuse albi lungi a inceput sa se hlizeasca la mine si sa faca glume cu alte doua pe seama mea.
La intors am luat tot transport in comun, dar de data asta un autocar cu aer conditionat, televizor cu film american si perdelutze zorzonate la geamuri. Conditiile extra costa mai mult – 12pesos (40 centi CAD) dar s-a miscat mult mai incet ca nu se putea strecura (1 ca nu era facut ca primul din tabla de conserve, 2 ca era prea mare, 3 ca trebuia sa se opreasca sa se dea jos pasagerii, pe cind din jeepney se sare din mers 🙂
Acasa am descoperit ca tzuchini verde bubos e amar de dau lacrimile. Dar privind pozitiv, am facut un bors de pui si legume din ce am cumparat. Am pus asa intr-o doara doua felii de mango verde in el sa-l acreasca. Cind am gustat nu-mi venea sa cred, gustul era perfect chiar daca jumate din continut era ce n-a vazut un bors romanesc in viata lui. Norocul incepatorului.
